Pove?ti. Povestiri. Amintiri

Ceea ce uime?te ?i seduce cu prec?dere în Amintiri... este puterea privirii de a c?l?tori nestingherit, încoace ?i-ncolo, în acest univers l?untric, fie evocând poznele lui Nic? de parc? ar fi v?zute chiar cu ochii copilului de odinioar?, fie alunecând, în treac?t, peste melancoliile scriitorului adult.Pove?tile lui Creang? sunt delectabile deopotriv? pentru copii ?i pentru adul?i. Îns? numai cei din urm? le pot gusta pe deplin savoarea. Creang? pare a nu-?i fi b?tut capul s? inventeze pove?ti: avea destul material la îndemân? ca s? mai fie nevoie de a?a ceva. Cât datoreaz? el crea?iei folclorice anonime ?i cât îi este aceasta tributar? dup? publicarea pove?tilor ?i absorb?ia – sau reîntoarcerea – acestora în circuitul oralit??ii e o chestiune ce poate interesa mig?loase cercet?ri erudite. Farmecul pove?tilor lui Creang? nu st? în inven?ie – cel mult, aici ?i-a spus cuvântul selec?ia f?cut? de scriitor dintr-un inventar disponibil atât de bogat. Ceea ce atrage ?i cucere?te, în primul rând, e „punerea în scen?“ – nemaivorbind de darul rostirii plastice, suculente, atât de mult comentat ?i analizat.