Levantul

„Dac? Bolintineanu ar fi avut acces la lumea de cur??ii geometrice c?rora li se închina Ion Barbu? Dac? pe Eminescu l-ar fi mi?cat zbuciumul din sufletul unui Manoil? Dac? lui Arghezi i-ar fi venit gustul s? rescrie el ?iganiada? Dac? ar fi presim?it pa?opti?tii no?tri c? se va ivi pe meleagurile române un tiran f?r? pereche ?i porneau s?-l ia în t?rbac?, a?a cum ?tiau ei, cu cântecele comice ?i monoloage autodemascatoare? Dac? ar învia epopeea?Toate acestea par doar ipoteze fanteziste pentru spiritul modern, convins c? dup? revolu?iile poetice, a c?ror ini?iativ? a avut-o, nu se mai poate scrie ca înainte. Osteneal? degeaba, Philosophie des als ob.Numai c? în art? fantezia va avea mereu ultimul cuvânt. Iar Vaihinger r?mâne oricând la mod?. Ne-o dovede?te Mircea C?rt?rescu, compunând Levantul, formidabil? reactivare de for?e latente ale poeziei române?ti din cele mai vechi timpuri pânã azi, adev?rat manifest literar postmodern, în care vedem pe viu cum o întreag? experien?? liric? e reluat? cu uimitoare inventivitate ?i lucreaz? ca s? dea un asemenea produs încânt?tor. Sunt aici jocuri de oglinzi fascinante, mari aripi ale imagina?iei b?tând nebune?te spre absolut, humor ?i înfior?ri spirituale profunde, altoiuri fecunde ?i inova?ii temerare, candoare ?i savanterie. Ba poate chiar atâta farmec încât s? împace cu poezia ?i pe cei care au renun?at s? o mai citeasc?.“ (Ovid S. CROHMÃLNICEANU)