Itinéraires d'une vie: E.M. Cioran. Suivi de Les continents de l'insomnie, entretien avec E.M. Cioran

„Luciditatea, suprema surs? a suferin?ei, este totodat? teritoriul dintotdeauna al fanfaronadei sceptice. Cioran sufer? c? este lucid, c? nu e insect?, plant? sau piatr?, dar totodat? e mîndru c? e cel mai lucid ins din univers. Iar gîndul acesta despre sine, care apare din prima lui carte, îl înso?e?te toat? via?a. Luciditatea e blazonul lui de noble?e, terenul sigur de pe care poate fi azvîrlit lumii întregi défi-ul lui. ?i atunci – moartea lui? Cazul lui Cioran atins de Alzheimer nu este cazul oric?ruia dintre noi pe care via?a, în imprevizibilul ei, îl împinge în teritoriul uneia sau alteia dintre maladii. Dac? Cineva, î?i spui, i-a urm?rit discursul ?i s-a hot?rît s?-i r?spund? în felul limpede-întortocheat în care se r?spunde la acel nivel? Dac? Cineva, jucîndu-se, i-a h?r?zit un sfîr?it pe m?sura gîndului lui, unul care s? fie totodat? mîntuire ?i pedeaps?? ?i cum ar fi ar?tat acest sfîr?it, deopotriv? ironic, crud ?i pedepsitor, care nu e lesne de imaginat de c?tre min?ile noastre? Pesemne c?, rostit de un oracol, el ar fi sunat astfel: «Ai s? suferi de ceea ce ?i-ai dorit mai mult ?i ai s? regre?i lucrul din cauza c?ruia ai suferit cel mai tare.» În traducere liber?: «Ai s? suferi de incon?tien?a insectei, a plantei ?i a pietrei ?i ai s?-?i regre?i con?tiin?a».L-am p?strat în memorie cu acel rîs care-i lumina fa?a, un rîs care d?dea tonul ?i care te îndemna s? te contaminezi de bucuria lui, oarecum pe propria lui r?spundere. În momentele acelea era sigur fericit pentru c?, rîzînd, redescoperea copil?ria ca pe o garan?ie a paradisului ?i ca dep??ire, à rebours, a c?derii noastre.“ (Gabriel LIICEANU)